utile - Inselaciunea in conventii

Copyright UTILE

Inselaciunea in conventii

INSELACIUNEA IN CONVENTII


In mod firesc, orice contract trebuie sa reprezinte nu doar un loc de confruntare a unor interese, ci mai degraba un mod, instrument juridic de conlucrare pentru un „bine comun”. Insa din pacate acest lucru nu se prea si realizeaza in practica, am putea spune, ca dimpotriva fiecare parte isi urmareste propriul interes, nesocotind de cele mai multe ori interesul cocontractantului sau, daca nu, mai rau, incercand chiar sa-l elimine, fiind astfel „ singurul castigat”.


Evident o asemenea conduita, exclude dintru-un bun inceput „buna credinta” care trebuie sa guverneze orice raport juridic. Cu toate acestea, desi „infidelitatea fata de cauza unui contract” este vadita, totusi, simplul fapt al dorintei de a „castiga mai mult” nu este pedepsit de lege.


In masura in care o asemenea fapta devine periculoasa pentru societate, atunci legea penala intelege sa o incrimineze. Tocmai privind din aceasta perspectiva, se impune a sublinia ca legiuitorul, dorind sa asigure o securitate a relatiilor de ordin patrimonial, care trebuie sa se fondeze si sa se desfasoare intr-un climat de incredere si de buna-credinta, a inteles sa incrimineze fapta de „inselaciune in conventii”. 


Astfel, la articolul 215 alin. (3) din Codul penal, legiuitorul a inteles sa prevada ca: „Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate”.


Mai intai trebuie a preciza ca prin incriminarea unor astfel de fapte, legea penala doreste a pune la adapost (sa apere), chiar si pe cea mai credula persoana de orice actiune frauduloasa, savarsita cu scopul de a profita si de a-l prejudicia.


Totodata aratam ca prin inselaciune intelegem, orice actiune de inducere în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust.


Cu alte cuvinte, victimei i se creeaza o falsa reprezentare a realitatii, ca urmare a vicleniilor faptuitorului, stare in care victima face anumite dispozitii de ordin patrimonial, de pe urma carora beneficiaza faptuitorul.


In privinta inselaciunii in conventii, astfel cum chiar denumirea o sugereaza, se manifesta cu ocazia „încheierii sau executării unui contract”, ocazie cu care, faptuitorul, prin intermediul unor manevre dolozive, viclene, reuseste sa creeze o falsa reprezentare a realitatii victimei, care se decide sa incheie sa se execute un contract.


Precizam ca aceste masinatiuni (manevre viclene) trebuie sa fie hotaratoare, fapt ce se deduce si din insasi prevederile normei incriminatoare, care arata ca „fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate”, cu alte cuvinte, daca ne raportam la momentul „incheierii conventiei”  trebuie ca aceste masinatiuni sa determine luarea hotararii de a incheia respectivul contract, nefiind vorba de inselaciune daca de pilda, oricum ar fi fost incheiat actul (si fara respectivele manevre).


In egala masura a „mentine in eroare” inseamna ca, prin actiunile sale, faptuitorul conserva (mentine) in mintea victimei eroarea (starea de falsa reprezentare a realitatii).


O precizare se impune fata de confuzia care apare in mod frecvent in practica, relativ la inselaciunea in conventii, astfel se considera ca daca una dintre parti dupa ce a fost incheiat contractul nu isi mai executa obligatiile, deja vorbim de o inselaciune. Gresit, deoarece inselaciunea se refera la o actiune intentionata de inducere in eroare existenta al momentul incheierii contractului, ori neexecutarea intervine ulterior incheierii acestuia. In plus, neexecutarea unor dispozitii (obligatii) contractuale, determina o raspundere contractuala si nu penala.


In ce priveste scopul cu care se savarseste fapta, acesta este unul bine determinat de norma, mai precis „cu scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul  un folos material, injust” prin urmare fapta trebuie a fi savarsita cu intentie directa (sa fi prevazut si urmarit rezultatul).


In cazul in care eroarea se induce din greseala, culpa, atunci nu vor fi intrunite conditiile cerute de lege pentru a fi in prezenta infractiunii de inselaciune, aceasta cum aratam, fiind posibila (pedepsibila) numai in varianta intentionata.


In cazul savarsirii unei astfel de infractiuni, actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu, dar de cele mai multe ori, persoana vatamata, se va adresa cu o plangere organelor judiciare (parchet, politie).


In cadrul procesului penal, persoana vatamata se poate constitui parte civila, ocazie cu care va putea cere acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare  a savarsirii faptei, urmand a fi aplicate regulile legii civile, in legatura cu repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite.


Tentativa este posibila si pedepsibila, astfel si in cazul in care fapta a ramas in faza de tentativa, se poate solicita de catre persoana vatamata (precum si din oficiu) tragerea la raspundere penala.


 


Av.Sarchizina Artin


 


 


_______________


Contact Avocat


Tel: 0722247555 / 0722613203


Sarchizian_legaloffice@yahoo.com


drepturileomului@srdo.ro


www.srdo.ro