UTILE
Rezerva succesorala
Rezerva succesorala
Oricărei persoane îi este recunoscut dreptul de a face orice fel de dispoziţie asupra bunurilor sale, inclusiv dreptul de a face dispoziţii pentru cazul incetării sale din viaţă, altfel spus, în legătură cu modul de distribuire a averii sale, la momentul decesului, vorbind astfel de libertatea de a testa (a dispune prin testament). Cu toate acestea, dintr-un anumit raţionament, legea a impus unele limitări în privinţa dreptului persoanei de a dispune în mod liber şi după buna sa voinţă, în legătură cu bunurile sale.
Astfel, printre limitele dreptului de a dispune cu titlu gratuit, vorbind despre „partea disponibilă a bunurilor”, legiuitorul, intr-o manieră implicită, a stabilit, aşa-numita rezervă succesorală, care reprezintă acea parte (determinată de lege) a moştenirii care nu poate fi ştiută şi care trebuie lăsată în plină proprietate moştenitorilor rezervatari, fără sarcini ori restricţii şi de care, cel ce lasă moştenirea, nu poate dispune nici prin testament şi nici prin donaţii, făcute în timpul vieţii.
Prin urmare, raportat la întreaga masă sucesorală, vom vorbi pe de o parte, despre rezerva succesorală, care cum am arătat, reprezintă parte a moştenirii ce „nu poate fi atinsă de donaţii ori testamente”, iar pe de altă parte, despre diferenţa ramasă liberă (scăzând din masa succesorală, rezerva) care se numeşte – cotitate disponibilă, de care, cum este şi firesc, din moment ce excede rezervei succesorale, orice persoană poate dispune liber, neîngrădit, inclusiv prin donaţii şi dispoziţiuni testamentare (legate).
In egală măsură trebuie făcută menţiunea că, dreptul la rezervă, este un drept propriu al moştenitorilor (moştenitorului rezervatar) care se naşte, direct în patrimoniul acestora, pe data deschiderii succesiunii (respectiv în chiar clipa morţii celui ce lasă moştenirea), astfel, fiind un drept ce nu a aparţinut defunctului, el nu se transmite prin succesiuni, ci precum am arătat, se naşte direct în patrimoniul moştenitorului rezervatar.
Acest fapt, are relevanţă şi în privinţa poziţiei acestor moştenitori rezervatari, în raport de actele dispuse de defunct în timpul vieţii, aceasta deoarece, de regulă moştenorii, ca şi continuatori ai defunctului, sunt ţinuţi a le respecta, şi le sunt opozabile astfel de acte, însă în acest caz (de excepţie), actele ce încalcă rezerva, nu le pot fi opozabile moştenitorilor, aceştia având dreptul de a cere desfiinţarea lor.
Sunt socotiţi de lege ca şi moştenitori rezervatari: a) descendenţii defunctului, în linie dreaptă, fără limită de grad; b) părinţii defunctului; c) soţul supravieţuitor al defunctului.
In legătură cu modalitatea de determinare a cotei, aceasta este reprezentată de o cotă parte (fracţiune) din moştenire, astfel: a) descendenţii, în funcţie de numărul lor, determină rezerva, după cum urmează: dacă la moştenire vine un singur copil, rezerva va fi de ½ din moştenire; dacă vin doi copii, rezerva va fi de 2/3, iar în cazul în care vin trei ori mai mulţi copii, rezerva va fi de ¾.; b) rezerva părinţilor, de asemenea diferă după cum, la moştenire vine un singur părinte, când rezerva va fi de ¼, ori vin ambii părinţi, când rezerva va fi de ½ din moştenire; c) în legătură cu rezerva soţului supravieţuitor, precizăm că aceasta reprezintă ½ din cota de moştenire ce i se cuvine.
Prin urmare, deosebim în funcţie de calitatea moştenitorilor cu care vine în concurs, astfel: rezerva este de 1/8, atunci când vine la moştenire împreună cu descendenţii în linie dreaptă (copii, nepoţi, etc.); 1/6, când vin în concurs cu părinţii şi fraţii defunctului (ascendenţii şi colateralii privilegiaţi); ¼, atunci când vine în concurs fie numai cu părinţii, ori fie numai cu fraţii defunctului şi 3/8, atunci când vine în concurs cu restul rudelor defunctului (afară de cei de mas sus) ce au vocaţie legală la moştenire.
O situaţie specială se întâlneşte atunci când o persoană, se află la cel puţin a doua căsătorie, şi are deja un copil dintr-o altă căsătorie (sau din afara căsătoriei), atunci, acesta, potrivit art. 939 C.Civ. „nu va putea dărui soţului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin„ prin aceasta urmărindu-se asigurarea unei protecţii copiilor, pe care defunctul i-a avut dinaintea ultimei căsătorii, împotriva oricărei presiuni ori influenţe, pe care soţul (din ultima căsătorie) ar exercita-o asupra soţului, rezultată cu o eventuală determinare a acestuia a-i face liberalităţi în detrimentul copiilor.
Pentru a se putea determina rezerva succesorală şi totodată, cotitatea disponibilă, va trebui să stabilească valoarea întregii mase succesorale, care se va realiza în urma a trei operaţiuni succesive, toate însă realizate numai „pe hârtie” altfel spus, fictiv – o operaţiune de control. Astfel, se va stabili mai întâi activul brut al succesiunii respectiv valoarea bunurilor ce se găsesc în masa succesorală la data decesului (deschiderii moştenirii), după care, se va stabili activul net, acesta prin scăderea pasivului succesiunii, mai precis, a datoriilor, obligaţiilor defunctului, precum şi cheltuielile de înmormântare. După determinarea activului net, se va proceda la reunirea fictivă (doar pe hârtie) a valorii donaţiilor făcute de defunct în timpul vieţii, prin stabilirea valorii actuale a bunurilor donate.
Astfel ca, după îndeplinirea acestor operaţiuni, se va determina – pe hârtie - valoarea întregii succesiuni (inclusiv a bunurilor donate), aşa-numita – masă de calcul, la care se va raporta cota ce reprezintă rezerva succesorală, stabilind în final cotitatea disponibilă.
În funcţie de acestea se va putea stabili, dacă prin donaţiile făcute sau prin dispoziţiile testamentare, s-a adus atingere rezervei succesorale.
În cazul în care se constată că au fost făcute liberalităţi excesive, ceea ce înseamnă că s-a încălcat rezerva succesorală, acestea urmează a fi supuse reducţiunii, ceea ce acestea, fiind lipsite de efecte în măsura necesară întregirii rezervei succesorale, fiind vorba de o sancţiune civilă, specifică.
Fără a aborda problematica vastă a reducţiunii liberalităţilor excesive, ne rezumăm a preciza că, întâi se va proceda la reducţiunea legatelor testamentare, după care, la cea a donaţiilor, care se reduc succesiv, în ordine inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă, faţă de momentul morţii celui despre a cărui moştenire este vorba.
Av.Sarchizina Artin
______________
Contact Avocat
Tel: 0722247555 / 0722613203
Sarchizian_legaloffice@yahoo.com
