Informatii utile

Contractul de intretinere

Contractul de intretinere

Fara a avea o reglementare legala expresa, dar permis in considerarea principiului libertatii de vointa, contractuale (ce permite partilor sa incheie orice conventie, in masura in care aceasta nu contravine legii ori moralei), contractul de intretinere, este o figura juridica din ce in ce mai prezenta in practica. Astfel, nu de putine ori, de regula, persoanele varstnice aleg sa incheie asemenea contracte, pentru a-si asigura intretinerea si de ce nu, un sprijin - nu gratuit - la batranete.

Deseori asemenea contracte mai sunt denumite si contracte de vanzare - cumparare cu clauza de intretinere, insa trebuie a sublinia faptul ca, cel putin in opinia noastra o asemenea denumire este – teoretic – gresita, deoarece nu se poate face confuzia intre contractul de vanzare - cumparare, in cazul careia cumparatorul se obliga a plati un pret, ce reprezinta in mod obligatoriu o suma de bani (fiind de esenta contractului de vanzare - cumparare) si contractul de intretinere, in care debitorul se obliga a presta intretinere, a face, asadar, nici macar creerea unei a treia forme, combinandu-le pe cele doua de mai sus, in opinia noastra nu este cu putinta.

Asa cum am anticipat, nu avem pana in prezent o reglementare lagala a acestui contract, unanim recunoscut de doctrina si practica, situatie in care, regulile ce vor reglementa un asemenea contract vor fi cele generale ale materiei obligatiilor civile.

Prin incheierea contractului de intretinere, una dintre parti transmite celeilalte un bun sau o suma de bani, in schimb, cealalta parte se obliga a-i asigura celei dintai intretinerea pe tot parcursul vietii sale, neexcluzand nici situatia in care aceasta prestatie de intretinere este limitata in timp.

Cea mai intalnita varianta, in practica, a acestui contract este aceea in care, o persoana transmite proprietatea unui bun unei alteia, in schimb aceasta din urma se obliga a-i asigura intretinerea pe tot timpul vietii, iar dupa moarte, sa indeplineasca datinile de inmormantare si pomenire, totodata, cel care transmite bunul isi rezerva si un drept de uzufruct (ori uzabitatie) asupra bunului, caz in care dobanditorul (cel ce se obliga a presta intretinere) dobandeste asa numita « nuda proprietate » mai precis, doar dreptul de dispozitie, principalului atribut al proprietatii, restul – posesia si folosinta – raman la instrainator, pana la data decesului acestuia, data la care, dreptul de proprietate al dobanditorului se va complini, detinand in acel moment toate atributele proprietatii.

Asadar, in schimbul bunului, debitorul se obliga a presta intretinerea, care prestatie poate fi determinata de la inceput, ori in cazul in care nu a fost determinata strict, va consta in tot ceea ce este necesar creditor pentru a-si asigura buna intretinere (hrana, medicamente, imbracaminte, cheltuieli in caz de boala, etc.). Se poate observa ca un asemenea contract implica, am putea spune un risc, deoarece sansa de castig sau de pierdere din partea celui care se obliga a presta intretinerea nu este cunoscuta de la inceput, spre pilda, nu ar fi exclusa ipoteza in care intretinerea pe care va fi dator sa o execute debitorul sa intreaca valoarea bunului primit, totodata exista sansa unui castig – desi o ipoteza macabra – respectiv in situatia in care cauza de incetare a intretinerii ar aparea mai curand dupa incheierea contractului, reamintim fatul ca o asemenea obligatie de intretinere este angajata sub un termen extinctiv, desi nedeterminat, sigur insa ca se va produce - decesul creditorului.

Referindu-ne la cea din urma teza, trebuie sa recunoastem ca asemenea contracte au si o latura, am putea spune «sinistra» si poate usor imorala, deoarece se poate naste chiar dorinta de moarte, avand in vedere ca sansa de castig a debitorului depinde de regula, de moartea creditorului.

Asadar, debitorul se obliga a presta in natura obligatia, totodata creditorul are dreptul de a primi intretinerea in natura din partea debitorului, in cazul in care acesta (creditorul) nejustificat o refuza, debitorul va fi liberat de raspunderea contractuala, mai precis, intr-o asemenea situatie, contractul dintre cei doi nu va fi desfiintat, de vreme ce se va retine refuzul de a primi intretinerea.

Precizam ca in practica, dese sunt situatiile in care cei ce se hotarasc sa instraineze bunul contra intretinerii, dupa o perioada de timp, de la data incheierii unui asemenea contract, fie sub influenta altor persoane sau din cauza deteriorari relatiei cu debitorul, refuza sa mai primeasca intretinerea si totodata solicita rezolutiunea acesteia. In acest caz, asa cum am aratat, cererea de rezolutiune va fi respinsa, deoarece un contract, prin ipoteza, nu poate fi desfiintat prin vointa unei singure parti si totodata nimanui nu-i va fi permis sa-si invoce proria vina in neexecutarea contractului, pentru ca altfel ar insemna ca ori de cate ori creditorul se razgandeste, acesta sa poata sa defiinteze de unul singur conventia, fapt nepermis.

Asa incat, ori de cate ori se va cere rezolutiunea (desfiintarea conventiei), un fapt deosebit de important pe care instanta il va avea de stabilit, este acela de a sti : din vina cui s-a produs o neexecutare a conventiei, in consecinta, daca aceasta este imputabila debitorului, paratului, actiunea va putea fi admisa, in caz contrar nu.

Foarte important este de a sublinia faptul ca, in cazul in care contractul este desfiintat, se pronunta asadar rezolutiunea sa, cu urmatoarele consecinte : bunul ce forma obiect al conventiei, va fi redobandit de instrainatorul, beneficiar al intretinerii, in schimb debitorul, nu va primi contravaloarea intretinerii prestate pana atunci, singurele cheltuieli ce le va putea pretinde, vor fi cele ce reprezinta asa numitele « sarcini ale proprietatii », respectiv taxele si impozitele platite de debitor.

Asa cum se poate si anticipa, asemenea contracte sunt de regula incheiate de persoane intre care exista o relatie de apropiere si de incredere, insa fie pe fondul schimbarilor aparute in planul relatiilor dintre cele doua parti, fie pentru alte considerente, partile ce au incheiat un asemenea contract pot opta ulterior pentru varianta in care debitorul va fi obligat sa plateasca o suma de bani ca echivalent, substituent al intretinerii, totodata aceasta obligatie poate fi stabilita si pe alta cale decat prin acordul partilor, mai precis de instanta de judecata, la cererea exclusiva a creditorului (beneficiarului intretierii).

Av. Artin Sarchizian

Baroul Bucuresti

 Contact: Cabinet Avocat

tel:0722.247.555/0762.358.962

e-mail:sarchizian_legaloffice@yahoo.com